Dintre realităţile alternative, una, imaginată şi materializată în timp relativ îndelungat, constituie subiectul expoziţional în preajma căruia autorul se-nscăunează la catedra destinată în mod curent specialistului, substituindu-i-se legitim. O face din suficiente motive – toate, subordonate responsabilităţii sale, justificate de aducerea pe lume a pânzelor pentru care, firesc, dar şi onorabil, dă seama în nume propriu. Prilej spre evitarea explicaţiilor, motivaţiilor sau adaosurilor de rutină.
Cum suntem călăuziţi de rigorile ritmurilor, pentru ochiul gânditor, actul creator le face vizibile în opera de artă, exaltându-le ordinea la a cărei periferie se situează şi eventualul conţinut literar.
Independent de poveştile ce le poate sugera, pânza expusă e un instantaneu prelungit, elaborat prin înclinaţii preferenţiale la 45 de grade. Deşi nu explică nimic, referinţa poate conduce spre regnul literaturii – dar fără adaosuri la substanţa reală a pânzei. Expusă singură, aceasta duce tot greul, suplinindu-le pe celelalte.
Pe alt plan, în virtutea unor vechi prezumţii, este aproape cert că asemănările dintre creaţia divină şi cea profană nu sunt întâmplătoare. Ambele par tridimensionale, au spaţiul şi timpul lor, pot fi contemplate, provocând obiecţii, împotriviri, entuziasme, resemnări sau indiferenţă. Iar dacă din pricina distanţei dintre cer şi pământ apar confuzii cauzate de intermedierile avantajoase unuia sau celuilalt, atunci când, uneori, omul e atins de-o aripă, s-ar reconstitui, cel puţin aluziv, ideea probabilei îndepărtate unităţi… dacă atingerea nu-i doar un semn spre încurajare.
Autorul se prevalează de unica relaţie neîntreruptă: îngerul cu care luptă de-o viaţă în contextul reciprocei loialităţi. Îndatoririle unuia faţă de celălalt nu s-au transformat nicicând în obligaţii, iar drepturile – astfel necondiţionate – sunt, la rândul lor, reciproc şi constant respectate.
Mulţumesc pe această cale instituţiei muzeale Mogoşoaia pentru găzduire.
H.M. 2013