Putem presupune că suta de ani ar fi una dintre măsurile rotunde ale timpului, în vederea elaborării ideilor, dar totodată, și insuficientă ajustării, reconfirmării, sau răsturnării acestora. În mod firesc, atunci când un secol ia sfârșit, coborând, ultimul stinge luminile; uneori o face spre a nu risipi curent, dar și din respect pentru cel, ce va trebui să le reaprindă la rândul său, spre onorarea veacului următor. În diverse cazuri însă, luminile rămân aprinse și peste limită; oamenii noului secol, fiind și contemporanii celui precedent. Criteriu pentru care, stinsul, sau reaprinsul dezordonat al luminilor, nu dăunează doar ritmului; se pot produce scurt-circuitări în favoarea întunericului, ce la rândul său, obișnuiește să zăbovească nemăsurat, devenind firesc.
Legat de aceeași pricină, a fost instituită specia celor, ce ajustează sau, dacă se ivește urgența, schimbă înlocuind instalația, în virtutea acreditării cu care aceștia sunt investiți.
Derogările, în aceste împrejurări se impun ca variante ale diviziunii timpului; veacuri ce se extind major, sau care, uneori se sfârșesc anticipat, cu concursul lipsei de imaginație a calendarului. Paradoxal însă, defazarea timpului, sprijinită și de propria-i logică, încurajează promițător haosul, vital necesar nevoii de reașezare, pentru ca aceasta să-și permită noi prejudecăți de abătut. Abolirea prejudecăților anterioare în favoarea celor prezente, laolaltă cu îndrăznelile înaintașilor, oferă contemporanilor justificarea perpetuării anvant-gardelor; vitamine cu proprietăți imunitare la contactul cu memoria, ce iese astfel din calcul, la întocmirea noilor legitimații culturale obținute prin stocarea cunoașterii, în pastile cu efect instant. Fatalitate în temeiul căreia, la reconstrucții trebuiesc refolosite cu precădere, materialele spirituale ale fundațiilor supraviețuitoare capriciilor timpului. Nici terenul edificabil, nu trebuie să fie prea neted; pe cât posibil, trebuie reconstruit în vecinătatea ruinelor, dacă nu chiar, deasupra lor, precum creștinii care și-au făcut altar din vechile pietre de sacrificiu, preluându-le autoritatea și prestigiul.
Doar ca principiu, suta de ani una dintre măsurile rotunde.
H.M, 2015