18-12-2015

Maestre Drag,

Pregătisem scrisoarea încă din decembrie trecut, dar senzaţia că anul nu avea să se sfîrşească atunci, cum era prevăzut, am mai aşteptat, rescriind-o. Să cred nelimitat în sinceritatea calendarului ar însemna să mă îndoiesc de personalitatea creativă a timpului, obligînd fără argumente convingătoare şi spaţiul, la un fel de prudenţă dependentă de lipsa de imaginaţie a cronologiei.
În fapt, anul încheiat în scripte îmi părea să aibă o extindere majoră, cel puţin faţă de alţi cîţiva, de care sînt sigur că s-au încheiat chiar înainte de vreme, astfel că cel despre care vă scriu, pare să mai dureze, şi nu neapărat în favoarea şevaletului; nu-mi amintesc să fi lăsat vreodată timpul din mînă, doar în folosul de altfel nejustificat, al cîtorva linii în plus.
Cum ştiţi, pictura nu-mi este îndeletnicire, ci mai cu seamă iluzia unei culmi etern virgine, spre care sui, doar că, adesea, ca în vis, cineva aplaudă şi mă trezeşte fără ca apoi să pot înnădi cele două capete ale întreruperii suişului, pentru a-l continua; aplauzele au fost mereu prilej pentru un alt început.
Oricum, cîntecul viclean şi ademenitor al culorilor nu mă mai clinteşte; pot sta dezlegat de catarg, le pot mîngîia, sau contrazice, ba uneori chiar m-ascultă, iar cînd se-ntîmplă, am dubii şi, fără să fiu pe deplin convins, mă supun. Astfel, cîte un an durează mai mult, zăbovind în contemplare, toleranta depozitoare a globulelor albe din substanţa timpului meu imaginar.
În vremea anului despre care vă scriu, am strîns laolaltă vechi desene şi fotografii, forme trăite tridimensional, pînze cîntărite îndelung, dar şi gînduri, ce s-au coagulat într-o solidară coerenţă, de parcă toate acestea fuseseră aduse pe lume împreună; visuri insistente şi convingeri mereu ajustate, alături de o seamă de ciorne ale scrisorilor, ce vi le trimit încă. În fapt, am încercat un fel de ordine printre jucării, răsfăţîndu-le cu dulciuri, doar pe cele ce nu s-au îmbulzit; le-am îmbrăcat în alb şi s-au făcut album.
Fiindcă mă cunoaşteţi, intuiţi şi tristeţea ce m-a cuprins după ce l-am răsfoit; deşi nu am adăugat coloranţi, îi întrezăresc data scadenţei.
Unica satisfacţie, dacă vreţi, cu toate că mi-au scăpat şi cîteva concesii, albumul nu are impact comercial.Ar fi fost desigur mai grav, în caz contrar – unde se adună prea multă lume, ori sînt promisiuni, ori se şi dă cîte ceva. Cum nu fac promisiuni de nici un fel, se va aşterne tăcerea, liniştea din care va trebui să ies integru şi recunoscător celor ce-mi sînt alături, să le pot zîmbi. Tot în anul ce pare să dureze încă, am ridicat pe şevalet şi cea de-a treia pînză a corabiei, ce zăbovise îndelung albă – ecran al posibilelor imagini, ce ar fi putut s-o acopere, pînă la cea aleasă, care îmi va întruni cele mai reuşite dintre împotrivirile la frumos.

Cum amintisem mai sus, cel puţin în favoarea personalităţii imprevizibile a timpului, anii încep şi se sfîrşesc, doar în virtutea împrejurărilor ce lipsesc din calendar.

Cu drag, Mao
decembrie 2015

(Observator cultural, 18 decembrie 2015)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *