Construcţia structurii editoriale a lucrării este alcătuită în afara criteriului cronologic al operelor pentru previzibilul ce îl caracterizează, dar mai cu seamă pentru lipsa de imaginaţie a acestuia; alăturarea unei opere târzii de un desen timpuriu sau de o veche fotografie confirmă, în fapt, prin echivalenţă, coerenţa cu prezentul a primelor intuiţii legate de formă. Evidenţierea confluenţei formelor tridimensionale cu pictura, inserţia unui obiect contemporan într-un context clasic, sau analogia ca eternă prezenţă, conturează profilul obsesiilor referitoare la repertoriul redus al formelor, în convingerea că acestea, precum ideile, nu-şi istovesc substanţa într-o unică ipostază. Apoi, obsesia diagonalei compoziţionale la 45 de grade, spre stânga sau spre dreapta imaginilor sau alteori, a simetriei ce conduce până la propria noastră alcătuire, ar confirma, în şoaptă, vechi prezumţii.
Fotografiile biografice, sau cele colaterale, ce însoţesc adesea operele reproduse, şi care denaturează oricum realitatea prin reducerea acesteia la două dimensiuni, confirmă la rândul lor, câteva din adevărurile bănuite, precum şi intervenţiile pe fotografie ale anilor ’70, în efortul corectării şi completării ochiului mecanic.
Textele incluse nu au referinţe didactice la imaginile reproduse, după cum nici acestea nu le ilustrează, fiind, oricum, indisolubil legate de-mbrăţişarea contemplării ultimilor şaptezeci de ani.
Absenţa materialelor critice evită explicaţiile, motivaţiile sau adaosurile de rutină. Autorul preţuieşte major apropierea semenilor de munca sa, fără intermedierea recomandărilor, spre eventuala descoperire a unei lumi, cu bucuriile sau cu tristeţile asemănătoare ori nu, celor ce ni le rezervă existenţa.
Cât despre artă, sunt deasemeni evitate stereotipii şi docte
banalităţi.
H.M. 2013