18-12-2015

Maestre Drag,

Pregătisem scrisoarea încă din decembrie trecut, dar senzaţia că anul nu avea să se sfîrşească atunci, cum era prevăzut, am mai aşteptat, rescriind-o. Să cred nelimitat în sinceritatea calendarului ar însemna să mă îndoiesc de personalitatea creativă a timpului, obligînd fără argumente convingătoare şi spaţiul, la un fel de prudenţă dependentă de lipsa de imaginaţie a cronologiei. Continuă lectura „18-12-2015”

18-11-2014

Maestre drag,

Una din formele discrete ale bucuriei, dublată şi de prilejul confesiunii, mă surprinde de fiecare dată cînd vă scriu, îmbrăţişîndu-mă. Alături de cei ce ştiu despre corespondenţă, dar şi de aceia ce-o presupun, şi cărora le rămîn recunoscător pentru confortul moral, le mulţumesc şi celor care citesc scrisorile ca pe desene; aşa cum, în fapt, sînt, şi pentru care întîmpin aceeaşi teamă de albul hîrtiei, asemănătoare neliniştilor cu care dimineţile evit, uneori, să deschid ferestrele; plinul dezordonat al gîndurilor, dar şi al viselor, transparente sau calde încă, nesupravegheate în spaţiul fără limite, parcă s-ar destrăma şi s-ar rătăci, amestecîndu-se. Continuă lectura „18-11-2014”

15-11-2013

Maestre drag,

Pînza despre care v-am tot scris, în primăvară am scos-o printre străini şi dintre aceştia, pînă la urmă, cîţiva au convenit că, transfigurate, visurile nu-şi mai regăsesc înfăţişările cu care s-au născut; memoria însăşi, nerecunoscîndu-le, nu le mai poate susţine cauzele, în faţa nici unei instanţe. Continuă lectura „15-11-2013”

14-11-2012

Maestre drag,

Începusem scrisoarea încă din primăvară, fără să amestec ecourile vechilor tăceri, cu stările, acţiunile sau gîndurile, ce la ocaziile irepetabile ale împrejurărilor trăite s-au abţinut. Trecutul obligă şi încerc cumva să ocrotesc urmele discretei sale respiraţii, protecţie extinsă intimităţii cu pînza, aceeaşi despre care v-am mai scris, şi despre a cărei desăvîrşiri nu am încă noutăţi. Continuă lectura „14-11-2012”

8-11-2009

Maestre drag,

Anul ce stă să se dea deoparte, cu aceeaşi insistenţă a ultimilor nouă, încearcă laolaltă să ne imite veacul, deşi i-au mai fost înlocuite statuile şi trecutului i s-au mai operat cîteva rectificări; un fel de reproducere colorată de mînă, căreia i se-ntrevăd contururile originare, mai cu seamă în jurul chipurilor. V-au imitat semnătura şi pe lespede. Continuă lectura „8-11-2009”