Categorie: Eseuri

Deși, încă neprobate, informațiile cu privire la promisiunile trecerii prin transformare într-o altă lume, anticipă fără margine de eroare, confirmarea legii lui Lavoisier, lege, care include cu discreție și excelența structurii inteligenței, ce modelată pe a materiei, o stăpânește în vederea utilizării sale. Continuă lectura „Punctul arhimedic”

Fără dubii, rostogolirea unui cilindru este cauzată de voința ce-i imprimă mișcarea, deși proprietățile rostogolirii, îi aparțin doar cilindrului. Continuă lectura „Despre rostogolire”

Putem presupune că suta de ani ar fi una dintre măsurile rotunde ale timpului, în vederea elaborării ideilor, dar totodată, și insuficientă ajustării, reconfirmării, sau răsturnării acestora. Continuă lectura „Măsura rotundă”

Construcţia structurii editoriale a lucrării este alcătuită în afara criteriului cronologic al operelor pentru previzibilul ce îl caracterizează, dar mai cu seamă pentru lipsa de imaginaţie a acestuia; alăturarea unei opere târzii de un desen timpuriu sau de o veche fotografie confirmă, în fapt, prin echivalenţă, coerenţa cu prezentul a primelor intuiţii legate de formă. Continuă lectura „Mic ghid prevenitor”

Dintre realităţile alternative, una, imaginată şi materializată în timp relativ îndelungat, constituie subiectul expoziţional în preajma căruia autorul se-nscăunează la catedra destinată în mod curent specialistului, substituindu-i-se legitim. O face din suficiente motive – toate, subordonate responsabilităţii sale, justificate de aducerea pe lume a pânzelor pentru care, firesc, dar şi onorabil, dă seama în nume propriu. Prilej spre evitarea explicaţiilor, motivaţiilor sau adaosurilor de rutină. Continuă lectura „Despre expoziţie succint”

mamei mele, Maria Claudia,
pentru discreta complicitate

Cât despre scările de asalt, mă refer la lungimea lor, dimensiunea cerută este foarte uşor de fixat, dacă un zid are zece picioare înălţime, scările trebuie să depăşească douăsprezece picioare. Cât despre situaţia dintre baza scării şi aceea a zidului, pentru a fi în concordanţă cu numărul oamenilor care urcă, ea trebuie să fie egală cu jumătatea înălţimii scării. Dacă este mai mare, greutatea oamenilor suiţi pe scară o va rupe cu uşurinţă; dimpotrivă, prea drept aşezată, oamenii riscă să se prăbuşească…

Polybios, Istorii II, Cartea IX-a, p. 78, E.Ş.E.., Buc., 1988 Continuă lectura „dacă aş fi ridicat mâna”

Visătorilor, celor ce după toate,
se încumetă să mai încerce

H.M.

Prolog

Când răspunsurile nu mai puteau face faţă întrebărilor, de fiecare dată s-a recurs la Platon. Recursul ciclic la Platon, de-a lungul civilizaţiei europene, a fost mereu benefic deşi, tot ce se repetă revenind, poartă cu sine nuanţate torsiuni, semnificaţiilor. Continuă lectura „Vechea lege a lui Lavoisier”