Maestre Drag,
Recitesc adesea coincidenta scrisoare, la strania circumstanță când, parcă-ntrezărisem discreta lumină a unui alt fel de culori și nu numai prin densitate, foarte asemănătoare celor din visul despre care mi-ați scris. Continuă lectura „18-11-2016”
Maestre Drag,
Pregătisem scrisoarea încă din decembrie trecut, dar senzaţia că anul nu avea să se sfîrşească atunci, cum era prevăzut, am mai aşteptat, rescriind-o. Să cred nelimitat în sinceritatea calendarului ar însemna să mă îndoiesc de personalitatea creativă a timpului, obligînd fără argumente convingătoare şi spaţiul, la un fel de prudenţă dependentă de lipsa de imaginaţie a cronologiei. Continuă lectura „18-12-2015”
Maestre drag,
Încă mai pot să vă ţin la curent cu lumea, cu ce mai aflu. Pare să fi rămas totul cum ştiaţi, dar fără să mai fie la fel, sau cel puţin faţă de vremea cînd doboram cu arma idealuri sub formă de îngeri, cînd nimeni nu le bănuia iminenta extincţie. Continuă lectura „18-11-2015”
Maestre drag,
Una din formele discrete ale bucuriei, dublată şi de prilejul confesiunii, mă surprinde de fiecare dată cînd vă scriu, îmbrăţişîndu-mă. Alături de cei ce ştiu despre corespondenţă, dar şi de aceia ce-o presupun, şi cărora le rămîn recunoscător pentru confortul moral, le mulţumesc şi celor care citesc scrisorile ca pe desene; aşa cum, în fapt, sînt, şi pentru care întîmpin aceeaşi teamă de albul hîrtiei, asemănătoare neliniştilor cu care dimineţile evit, uneori, să deschid ferestrele; plinul dezordonat al gîndurilor, dar şi al viselor, transparente sau calde încă, nesupravegheate în spaţiul fără limite, parcă s-ar destrăma şi s-ar rătăci, amestecîndu-se. Continuă lectura „18-11-2014”
Maestre drag,
Pînza despre care v-am tot scris, în primăvară am scos-o printre străini şi dintre aceştia, pînă la urmă, cîţiva au convenit că, transfigurate, visurile nu-şi mai regăsesc înfăţişările cu care s-au născut; memoria însăşi, nerecunoscîndu-le, nu le mai poate susţine cauzele, în faţa nici unei instanţe. Continuă lectura „15-11-2013”
Maestre drag,
Începusem scrisoarea încă din primăvară, fără să amestec ecourile vechilor tăceri, cu stările, acţiunile sau gîndurile, ce la ocaziile irepetabile ale împrejurărilor trăite s-au abţinut. Trecutul obligă şi încerc cumva să ocrotesc urmele discretei sale respiraţii, protecţie extinsă intimităţii cu pînza, aceeaşi despre care v-am mai scris, şi despre a cărei desăvîrşiri nu am încă noutăţi. Continuă lectura „14-11-2012”
Maestre drag,
Într-o manieră discretă, dar implacabilă, în vară, mi s-a mai luat un an, și sînt convins că nu-l terminasem; să fi fost mai concentrat? Sau, poate fără o reală intenție, ci doar instinctiv, sărisem peste asimetriile evidente ce oricum mi-ar fi dăunat ulterior, nu știu. Continuă lectura „16-11-2011”
Maestre drag,
Anul ce stă să se dea deoparte, cu aceeaşi insistenţă a ultimilor nouă, încearcă laolaltă să ne imite veacul, deşi i-au mai fost înlocuite statuile şi trecutului i s-au mai operat cîteva rectificări; un fel de reproducere colorată de mînă, căreia i se-ntrevăd contururile originare, mai cu seamă în jurul chipurilor. V-au imitat semnătura şi pe lespede. Continuă lectura „8-11-2009”
Maestre drag,
Crezusem o vreme că plicurile trimise nu v-ar fi găsit, deoarece n-am primit răspuns decît la două dintre ele. În fapt, întîmpin greutăţi mereu mai mari în a vă percepe; zgomotul e acum major şi desluşesc mai greu ce-mi ajunge dinspre conştiinţă sau din afară. Continuă lectura „20-11-2008”
Maestre drag,
Era de asteptat asta-vara ca Dumnezeu imi va mai lua un an, pricina pentru care deosebesc cu atit mai putin trecutul de prezent. inteleg astfel si de ce ma ratacesc printre firavele urme ale granitelor ce le separa, intre sovaitoarele luminari aprinse de Maria. Continuă lectura „21-11-2007”
