19-11-2016

Scrisoare apocrifă a pictorului C. Baba către Henry Mavrodin

Dragul meu,

Prelungim încă Mao, legătura chiar și firavă între cele două lumi, brutal disjuncte cândva, de conveniențe și prejudecăți, lumi rămase singure și intolerante. Adormirea însăși, dragul meu, trăită desigur, doar în întregime, justifică sensul vieții, precum contemplarea, ce fără să nege activitatea tranzitivă a mișcării, îi constituie acesteia, maxima intensitate, concentrând-o într-un singur punct, prin imobilitate. Continuă lectura „19-11-2016”

18-12-2015

Maestre Drag,

Pregătisem scrisoarea încă din decembrie trecut, dar senzaţia că anul nu avea să se sfîrşească atunci, cum era prevăzut, am mai aşteptat, rescriind-o. Să cred nelimitat în sinceritatea calendarului ar însemna să mă îndoiesc de personalitatea creativă a timpului, obligînd fără argumente convingătoare şi spaţiul, la un fel de prudenţă dependentă de lipsa de imaginaţie a cronologiei. Continuă lectura „18-12-2015”

20-11-2014

 Scrisoare apocrifă a pictorului Corneliu Baba către Henry Mavrodin

Dragul meu,

Pe lîngă cele nescrise, îţi trimit şi aceste rînduri, asigurîndu-mă că-ţi vor ajunge. Printrerîndurile ultimelor tale scrisori, la fel de prudent cîntărite, păstrează totuşi, în transparenţă, tiparele gîndurilor, parcă-nvăluite-ntr-o boare de tristeţe. Te simt îngrijorat, deşi intuieşti, ştiu, că experienţa vieţii e perpetuă. Continuă lectura „20-11-2014”

18-11-2014

Maestre drag,

Una din formele discrete ale bucuriei, dublată şi de prilejul confesiunii, mă surprinde de fiecare dată cînd vă scriu, îmbrăţişîndu-mă. Alături de cei ce ştiu despre corespondenţă, dar şi de aceia ce-o presupun, şi cărora le rămîn recunoscător pentru confortul moral, le mulţumesc şi celor care citesc scrisorile ca pe desene; aşa cum, în fapt, sînt, şi pentru care întîmpin aceeaşi teamă de albul hîrtiei, asemănătoare neliniştilor cu care dimineţile evit, uneori, să deschid ferestrele; plinul dezordonat al gîndurilor, dar şi al viselor, transparente sau calde încă, nesupravegheate în spaţiul fără limite, parcă s-ar destrăma şi s-ar rătăci, amestecîndu-se. Continuă lectura „18-11-2014”